Paginator, Graphic Designer sau UX Designer? Roluri care par similare, dar cer competențe diferite

Paginator, Graphic Designer sau UX Designer?

La prima vedere, pare că vorbim despre același univers profesional: design, imagini, programe și creativitate.

Într-un proces recent de recrutare pentru poziția de Paginator/Machetator editorial, au aplicat mai mulți Graphic Designeri și UX/UI Designeri.

Candidați buni.Portofolii frumoase.Dar fără experiență în paginarea cărților, manualelor sau auxiliarelor școlare.

Și atunci m-am întrebat: nu am explicat eu suficient de clar specificul rolului sau profesiile par atât de apropiate, încât diferențele dintre ele devin aproape invizibile?

Par apropiate. Dar munca din spatele lor este diferită

Graphic Designerul creează concepte și materiale vizuale.

UX/UI Designerul lucrează cu interfețe digitale și cu experiența utilizatorului.

Paginatorul/Machetatorul editorial organizează texte, imagini, tabele, exerciții, cuprinsuri și numerotări într-o publicație care poate avea sute de pagini.

El trebuie să respecte o structură vizuală, să lucreze cu documente complexe și să pregătească fișierele pentru tipar.

Mai puțină libertate artistică.Mai multă precizie.Și foarte multă răbdare.

În paginarea editorială, succesul arată uneori așa: toate cele 240 de pagini sunt coerente, iar cititorul nu observă câtă muncă a fost în spate.

Totul este la locul lui.

Aproape suspect de bine organizat.

Să cunoști programul nu înseamnă că ai lucrat în acel rol

Un candidat poate utiliza Photoshop, Illustrator sau InDesign și poate avea un portofoliu foarte bun.

Dar acest lucru nu înseamnă automat că poate prelua paginarea unui manual.

La fel cum un recrutor care folosește Excel în fiecare zi nu devine automat contabil.

Într-o editură, Paginatorul trebuie să cunoască întregul proces:

• să lucreze cu volume mari de text;

• să aplice stiluri și să adapteze machete existente;

• să organizeze tabele, imagini și exerciții;

• să integreze corecturile redactorilor și corectorilor;

• să păstreze coerența vizuală a publicației;

• să pregătească fișierele pentru tipar;

• să lucreze în programe precum QuarkXPress sau Adobe InDesign.

Aceste competențe nu se văd neapărat într-un portofoliu cu logouri, bannere sau interfețe digitale.

Portofoliul poate fi excelent.

Dar pentru o altă specializare.

De ce aplică totuși designerii?

Cea mai simplă concluzie ar fi:

„Nu au citit anunțul.”

Dar ar fi prea simplu. Și, probabil, nu întotdeauna corect.

Unii candidați văd un rol apropiat de experiența lor și presupun că abilitățile se pot transfera ușor.

Alții sunt în căutarea activă a unui loc de muncă și aplică la mai multe poziții.

Iar unii cunosc programele menționate și cred că acest lucru este suficient pentru a acoperi și specificul profesiei.

Din perspectivă psihologică, este ușor de înțeles.

Recunoaștem câteva elemente familiare:

„Lucrez în design.”„Cunosc programele Adobe.”„Este tot un produs vizual.”

Iar creierul completează rapid spațiile lipsă.

CV-ul este trimis. Diferențele apar abia la etapa de selecție.

Ce putem explica mai clar în anunț?

Acest caz m-a făcut să mă uit din nou la textul anunțului.

Poate că simpla enumerare a cerințelor nu este suficientă atunci când recrutăm pentru un rol mai puțin cunoscut sau ușor de confundat cu alte profesii.

Nu este suficient să scriem:

„Căutăm o persoană creativă, atentă la detalii, care cunoaște programele de design.”

Această descriere poate atrage aproape orice profesionist din domeniul vizual.

Este important să explicăm:

• care este activitatea zilnică;

• ce experiență este obligatorie;

• cu ce tipuri de publicații va lucra persoana;

• ce programe sunt utilizate în editură;

• ce tip de portofoliu este relevant;

• prin ce diferă poziția de alte roluri din design.

Dacă editura lucrează în QuarkXPress, această informație trebuie menționată clar.

Dacă este necesară experiența în paginarea manualelor și auxiliarelor școlare, nu este suficient să scriem doar „experiență în design”.

Specificul rolului nu trebuie ascuns printre zece cerințe generale.

Un anunț clar nu are rolul de a descuraja

Dimpotrivă.

Îi ajută pe candidații potriviți să se recunoască în poziție.

În același timp, îi ajută pe ceilalți să înțeleagă dacă experiența lor poate fi transferată imediat sau dacă ar avea nevoie de pregătire suplimentară.

Un Graphic Designer poate învăța paginarea editorială.

Un UX/UI Designer se poate reprofila.

Dar dorința de a învăța și experiența practică deja formată nu sunt același lucru.

Mai ales atunci când compania caută o persoană care să poată prelua imediat proiectele existente.

Refuzul nu anulează valoarea profesională

Un refuz pentru poziția de Paginator/Machetator editorial nu înseamnă că persoana nu este un designer bun.

Înseamnă că rolul cere o altă specializare.

Aceasta este una dintre diferențele pe care trebuie să le comunicăm mai atent în recrutare.

Nu orice competență apropiată este automat transferabilă.

Nu orice program cunoscut înseamnă experiență în proces.

Și nu orice nepotrivire profesională spune ceva negativ despre candidat.

Uneori, vorbim pur și simplu despre două profesii diferite care folosesc câteva instrumente comune.

Recrutarea începe înainte de primul CV

Acest caz mi-a reamintit că un anunț de angajare nu trebuie doar să enumere responsabilități și cerințe.

Trebuie să explice rolul suficient de clar încât omul să poată lua o decizie informată înainte de a aplica.

Un anunț bine redactat economisește timpul companiei.

Dar protejează și timpul, energia și așteptările candidatului.

Pentru că recrutarea nu începe atunci când deschidem primul CV.

Începe cu felul în care definim și comunicăm rolul.